Clara, de la claritate…

Candva, micuta fiind, imi amintesc ca le spuneam celor din familie ca eu voi fi scriitoare… La varsta adolescentei, simteam ca imi doresc sa vindec oameni, asa ca am decis sa fac medicina. Dar am realizat ca fizica era o materie importanta pentru a trece pragul facultatii de Medicina, materie pe care nu o voi putea invata niciodata, displacandu-mi total.

Asa ca am decis sa fac Dreptul, sa pot ajuta oamenii aducandu-le in viata Dreptatea. Spre sfarsitul anilor de facultate am avut insa revelatia faptului ca Dreptul si Justitia nu erau neaparat acelasi lucru cu Dreptatea pe care eu doream sa o impart celor care aveau nevoie de ea. Dezamagita, am ales sa lucrez intr-un domeniu juridic in care m-am specializat si am profesat timp de 10 ani. Pana cand am simtit ca incep sa ma plictisesc, ca ma plafonez, ca bat pasul pe loc…

In rastimpul celor 10 ani ca jurist, in timpul liber ma indreptam catre o zona speciala, aceea a autocunoasterii si a evolutiei spirituale.

Cursurile de la Dalles, tinute de Mario Sorin Vasilescu, training-urile de NLP tinute de Andy Szekely si de Catalin Zaharia, cele de Analiza Tranzactionala sustinute de John Parr, necesitatea de a descoperi secretul unor relatii armonioase cu tine si cu cei din jur m-au indreptat catre Facultatea de Comunicare din cadrul SNSPA. Am flirtat cu ideea de a lucra in domeniul publicitatii, dar am facut o pasiune adevarata pentru comunicare. M-am specializat in comunicare nonverbala si, intr-un moment de cotitura al existentei mele am inceput formarea in metoda de comunicare ESPERE, creata de Jacques Salome. ESPERE si cartile lui Jacques Salome au dat vietii mele un alt sens, o noua dirctie.

Am simtit ca profesia de jurist, orele terne de la birou, munca rutinata, ma frustreaza si ma lipsesc, cumva, de Viata mea. M-am intrebat ce mi-ar place sa fac, ca sa simt ca traiesc, ca sunt eu… Si lumea fascinanta a cartilor a fost raspunsul… Nu ma simteam pregatita si nici indeajuns de curajoasa sa devin scriitoarea la care visam cand eram copila… Asa ca am decis sa fac ceva pentru a aduce la lumina cartile acelor care isi asumau vocatia de a scrie… Am ,,zamislit,, editura Ascendent, in primavara lui 2005, editura pe care am considerat-o ca,,al doilea copil ,, nascut la aproape un an dupa ce eu l-am nascut pe Alexandru, baiatul meu.

In rastimp, am mai conceput si ingrijit prima revista de dezvoltare personala si comunicare din Romania , ,,Sens si Consens,, care insa a avut o viata scurta. Dar drumul pe care l-am parcurs alaturi de revista a fost un drum prin care am invatat multe , am cunoscut atatia oameni minunati, am crescut …

De la Andre Moreau am invatat sa vorbesc in public si sa nu-mi mai port zambetul ca masca ci sa il astern pe chip doar atunci cand el e in suflet.

De la Aleth Naquet am invatat sensul daruirii in cea ce faci.

De la Marie Francoise Bonicell nu voi uita nicicand lumina si caldura umana cu care transmiti mai departe ceva catre ceilalti.

De la Cristiana Levitchi am primit dorinta de fi disponibila si generoasa cu ceilalti, precum ea.

De la Lise Bourbau am invatat cum iti poti pastra sufletul la fel de viu ca visele si trupul la fel de tanar ca sufletul.

De la Bogdan Levitchi am primit initierea in Gendai Reiki, putand, in felul acesta, sa mai accesez o sursa a vindecarii, energia universala.

De la Angela Laur, medic aromaterapeut, am cunoscut un taram fascinant, cel al aromelor si am invatat ca poti sa te vindeci doar cu aromele plantelor, ca poti sa te vindeci prin placere.

De la cursurile de masaj pe care le-a urmat am aflat, o data in plus, ca prin atingere poti darui celuilalt o doza imensa de Bine …

De la atatia oameni , al caror nume va ramane scris doar in sufletul meu, am primit atat de mult incat , din recunostinta pentru tot ce ei mi-au dat, vreau sa dau mai departe, catre cei ce au nevoie, seminte de bine , de echilibru, de pace si de armonie.

Acum, inteleg ca ceea ce mi-am dorit in copilarie -sa scriu si sa vindec, s-a implinit pe alte cai si in alte moduri… Universul este atent la dorintele noastre profunde si inr-un moment sau altul, ne ajuta sa ni le indeplinim, chiar daca drumul pus in cale de univers este poate altul decat cel ce credeam noi ca ar fi cel mai bun.

Scriu de cand ma stiu, chiar daca nu ma consider scriitoare si ajut, in felul meu, pe cei care au nevoie de vindecare, chiar daca nu am devenit medic.

Cursurile si formarile pe care le-am urmat in domeniul comunicarii cat si experientele personale imi dau posibilitatea sa dau consultanta, sa predau sau sa organizez seminarii , ateliere in comunicare, autocunoastere si dezvoltare personala.

Cand ma simt inspirata, scriu articole pentru reviste, poezii, proza, carti de copii sau carti de specialitate…

Cand vreau sa ma relaxez, sa ma deconectez, sa-mi incarc bateriile, pictez sau lucrez diverse obiecte decorative, singura sau ajutate de manutele harnice si creative ale baietelului meu.

Mai am atatea de invatat si in fiecare zi imi dau dreptul de a alege sa fac ceva nou, diferit, daca ceva din interior imi spune sa fac asta…

Nu ma pot subsuma ori circumscrie niciunei profesii, niciunui rol, niciunei functii, niciunei definitii.

Imi redesenez , cumva, viata, in fiecare clipa a existentei mele.

…sunt ceea ce devin…

…si multumesc Divinitatii pentru fiecare zi in care ma trezesc dimineata si constat SUNT, alaturi de cei pe care ii iubesc, in lumea aceasta minunata…Iar Luminitei, cea care mi s-a alaturat si careia m-am alaturat pe un drum comun, atat cat va fi el, ii multumesc pentru ca mi-a fost , imi este, o oglinda luminoasa in fata careia invat sa ma accept, sa ma cunosc mai bine , sa devin mai …Clara.

 

Clara Toma



blog comments powered by Disqus